Totul despre implanturi dentare

Ce este implantul dentar

Implantul dentar este soluţia medicinei moderne pentru înlocuirea dinţilor pierduţi total, din care nu a mai rămas nici măcar rădăcina.

Se ştie că atunci când rădăcina este viabilă, orice s-ar fi întâmplat cu dintele, funcţionalitatea şi estetica sa pot fi redate cu ajutorul unui pivot introdus în rădăcină şi a unei coroane dentare.

Implantul, în schimb, este practic o rădăcină artificială, care nu serveşte doar ca suport pentru aplicarea unei coroane, în scop estetic, ci pentru a înlocui complet dintele lipsă de pe arcada şi a restaura zâmbetul.

Implantul dentar este cu mult mai mult, pentru că preia funcţiile rădăcinii lipsă, integrându-se complet în os.

Implantul dentar osteointegrat este una dintre marile descoperiri ale secolului 20.

Acesta reprezintă o piesă de titan sau zirconiu, în formă de şurub, ce se inserează la nivelul osului maxilar sau mandibular, pentru a înlocui rădăcina unui dinte lipsă.

Pe acesta va fi ulterior plasat un bont protetic, ce va servi drept piesă de legătură cu coroana dentară artificială ce va înlocui din punct de vedere estetic, dintele.

Implantul este reprezentat strict de către piesa din titan sau zirconiu ce va fi implantată în os.

Coroana dentară reprezintă partea de protetică, ce întregeşte dintele, pentru o funcţionalitate si estetică desăvârşită.

Scurtă istorie a implantului dentar

Istoria, prin cercetările arheologice, ne arată că oamenii au încercat de secole să înlocuiască dinţii lipsă prin transplantare sau implantare.

Maiaşii, grecii antici, egiptenii, au folosit diferite materiale precum jadul, metalul, osul, fildeş, perle şi chiar dinţi umani şi animali, pentru a înlocui dinţii lipsă. Ulterior, în secolul 19, au fost utilizate materiale precum aurul şi porţelanul.

Au urmat decenii de experimente şi descoperiri, dar totuşi nimeni nu a reuşit înlocuirea dinţilor din punct de vedere funcţional, ci doar estetic.

Până când, o descoperire accidentală, avea să revoluţioneze pe deplin medicina dentară. În 1952, prof. Branemarck, un om de ştiinţă suedez, a observat că în jurul unei piese de titan introdusă în osul unui iepure cu ceva timp în urmă, s-a creat ţesut osos. Practic, piesa nu putea fi îndepărtată. Profesorul a denumit acest proces osteointegrare (integrare în os).

Drept urmare, în anul 1965, Branemarck inserează primul implant dentar din titan, unui pacient.

De atunci și până în prezent, tehnologia a avansat considerabil, an de an, pentru a ajunge astăzi la performanţe deosebite din punct de vedere estetic si funcţional.

Analize şi investigaţii necesare înaintea inserării unui implant

Prima şi cea mai importantă investigaţie ce trebuie efectuată înainte chiar de stabilirea unui plan foarte exact de tratament, in cazul implanturilor dentare, este tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT).

Aceasta este realizată prin tehnologie digitală şi este menită să determine:

dacă ţesutul osos este suficient;
dacă există formaţiuni vitale în calea sau în imediata apropiere a viitorului implant;
dacă nu există infecţii şi inflamaţii în cavitatea bucală;
dacă există afecţiuni ale sinusurilor sau alte afecţiuni orale.

De asemenea în baza acesteia, medicul va proiecta şi simula inserarea implantului, pentru ca intervenţia finală să fie executată în deplină siguranţă.

Dacă în urma tomografiei şi a consultului, medicul stabileşte că pacientul este apt pentru inserarea de implanturi dentare, se efectuează un set de analize de sânge, pentru a ne asigura că sănătatea generală este în parametrii normali: hemoleucograma, teste de glicemie, calcemie, colesterol, timpi de sângerare şi coagulare, acid uric şi viteza de sedimentare a hematiilor.

Avantajele implantului dentar

Se evită sacrificarea prin şlefuire a dinţilor naturali, pentru a realiza punţi dentare. Se inserează câte un implant pentru fiecare dinte lipsă sau se realizează punţi pe implanturi, pentru a păstra dinţii naturali neatinşi;
Umple osul (previne retracţia gingivală şi resorbţia osoasă) şi reface estetica fizionomiei, eliminând aspectul îmbătrânit şi tras al feţei;
Reprezintă o alternativă mult mai estetică şi funcţională a protezelor mobile - proteze fixe pe implanturi;
Stabilitate - datorită osteointegrării;
Rezistenţă în timp - datorită materialului deosebit de puternic din care este fabricat - nu poate fi fracturat;
Este mult mai uşor de întreţinut decât o punte dentară;
Pentru înlocuirea unui dinte prin implant, se utilizează o singură coroană, nu 3, precum în cazul înlocuirii dintelui lipsă prin punte dentară.

Cât rezistă un implant dentar

Implantul dentar este, în cele mai multe cazuri, din titan. Nu poate fi fracturat.

În principiu, un implant durează o viaţă, odată ce a fost corect şi deplin osteointegrat.

Coroana sa va trebui probabil înlocuită după o perioadă mai mare sau mai mică de timp, dar nu în mai puţin de 10 ani.

Totuşi, dacă nu sunt respectate indicaţiile medicului de îngrijire orală şi nu sunt luate precauţiile necesare evitării afectării osului şi gingiei din zona implantului, acesta poate avea de suferit.

Periimplantita este cea mai des întâlnită afecţiune ce poate determina pierderea implantului. Aceasta este o infecţie ce determină resorbţia ţesutului osos ce susţine dintele pe arcadă, acesta devenind mobil.

Este echivalentul parodontozei în cazul dinţilor naturali.

Dacă în momentul inserării implantului, toate condiţiile de siguranţă au fost îndeplinite şi pacientul era pe deplin apt pentru implantare, iar în urma intervenţiei, acesta a respectat regulile de igienă şi indicaţiile medicului, periimplantita nu are cum şi de ce să apară.

Problemele de care auzim poate, de respingere a implanturilor, sunt de fapt cazuri de pierdere a acestora, în urma unor neglijenţe şi erori.

Este deosebit de important să apelăm la clinici specializate, ce utilizează tehnologii şi materiale performante, iar ulterior tratamentului, să urmăm exact indicaţiile medicului.

Clinica Stelidental din Brăila este garanția tratamentelor de implantologie eficiente, sigure și minim sau non-invazive.